Gorila

Într-un anume sens, politica se facea si în alte romane ale lui Rebreanu.

Ardelean, deci om al constiintei publice acute, acesta nu putea ramâne indiferent la mersul global al lucrurilor.

Padurea spânzuratilor sau Rascoala o dovedesc cu vârf si înde sat.

Doar ca ele nu sunt, propriu vorbind, romane politice.

Le lipseste faconda. E o prejudecata destul de naiva aceea ca politicul e legat de fapte.

Prea putin. Mai degraba de speculatie, de discurs, de retorica, de stil.

Materia prima e, oricum, limbajul. Ca si în cazul marii literaturi. Intuitia aceasta, formidabila, Rebreanu a avut-o scriind Gorila.

De altfel, romanul a placut în chip superlativ unui estet radical ca Ion Negoitescu.

E clar de ce.