Eros si civilizatie

Satisfacerea neîngradita a nevoilor instinctuale ale omului este oare compatibila cu limitarile impuse de progresul civilizatiei?

Lansata de Freud în celebrul text Disconfort în cultura (1930), întrebarea este reluata peste un sfert de veac de catre Herbert Marcuse, eminent filosof din Scoala de la Frankfurt. În vreme ce Freud ofera un raspuns pesimist, vorbind despre inevitabila subjugare a instinctelor umane de catre societatea represiva, Marcuse întrevede o cale de îmblânzire a agresivitatii Civilizatiei prin forta unificatoare, vitala si ludica a Erosului.

Solutiile de emancipare sugerate de catre Marcuse au influentat profund miscarile studentesti, ecologice, anticolonialiste sau de eliberare sexuala din ultima jumatate de secol.

De aceea interesul pentru criticile sale trece dincolo de stiintele socio-umane, înspre toti cei ce vor sa înteleaga mecanismele alienante ale „societatii abundentei“.Acest eseu foloseE te categorii psihologice, deoarece ele au devenit categorii politice.

ExistA procese psihice, altA datA autonome E i identificabile, care sunt absorbite de funcE ia individului în stat - de cA tre existenE a sa publicA .

Problemele psihologice se transformA aE adar în probleme politice. ndash; Herbert MarcusePornind de la Freud E i de la tradiE ia eliberatoare a filosofiei E i culturii, Marcuse schiE eazA tabloul unei civilizaE ii în care alienarea E i reprimarea sunt înlocuite de dimensiunea libidinalA E i nealienantA a muncii, jocului E i sexualitA E ii libere E i deschise, toate acestea conducând mai departe cA tre emancipare E i fericire. – Douglas Kellner, editor al seriei The Collected Papers of Herbert Marcuse